În fața mea, încă o coloană nesfârșită
de-a lungul căreia se prelinge azur în palme întinse.
Pe acest meleag îngerii au murit de-a latul.
Sațietate:
vis,
fruct de lumină, un faun beteag și
scârțâit de uși neunse din veacul trecut.
,,Bună ziua'' îngaim, dar degeaba:
cal împiedicat, sufletul meu,
cineva bate în tobe de cenușă și
un ritm uitat îmi colorează memoria de azi înainte.
Imn caut să-mi maschez rătăcirea prin aburul vorbelor.