De oboseală, trupul mi se frânge
Din mijloc și-l cuprinde-n brațe patul.
Procesul se pornește. Inculpatul
Nu cere grațierea, nici nu plânge,

De vină nu-i doar el, întregu-i Satul
Cum l-a lăsat Vechimea. Plin de sânge
Și de sudoare, de năduf, își strânge
Þăranul, seara, traiul, zbuciumatul.

M-a dus un drac să-mi vizitez cătunul;
Cum m-au văzut, ai mei m-au pus, în grabă,
Ba s-aduc apă, să tai lemne... Unul

De pe aici de jale nu te-ntreabă,
Tata te-ndeamnă, mama tace, Bunul
Plecat-a pân' la Dumnezeu cu treabă.