aspiratorul se aude în dimineața aceasta ca o goarnă
și carnea mea a început să capete culori militărești
a început să crească un tablou în oasele mele
și se scurge pe toți pereții camerei și sparge geamul
și zboară în piața cu grâu
aspiratorul adună în stomac
firele albe ale pisicii mele de trei ani
paginile rupte în felii pentru gândaci
unghiile mele și părul iubitei
în dimineața aceasta vișinata are gust de biserică
în dimineața aceasta ceasul toarce cu două secunde înapoi
în dimineața aceasta păsările nu mai vin
să își ia de la fereastra mea căderile în humă
și nici crengile cireșului din fața blocului nu mai zămislesc
țurțuri nu mai ridică brațele spre cerul îngropat în norii
care au adus porumbeii în case
aspiratorul cântă în dimineața aceasta ca un cuc
și anunță moartea cuiva și aprinde lumina și deschide ușile
din apartamente și dă de pomană covoarele și mobilierul
unui călugăr care nu și-a topit niciodată fluviul plin cu zei
aspiratorul țipă ca o salvare și își face loc în poemul meu
ca un pacient lovit pe șosele și mă pune în gardă să-l
resuscitez și să-l conectez din nou la diminețile cu unghii
cu fire de blană de pisică și cu tablouri scurse pe toți pereții