Salvează-mă, iubite,
de nebunia nopții,
că-n umbre ruginite
îmi devastează hoții
din calendar o filă
ce poate fi din urmă,
dar am rămas copilă
cu tîmplele în brumă.

Aruncă din busolă
chemări de stea polară
ce m-a sedus frivolă
cu basm de primăvară
și mi-a promis aripă,
dar toamna-i colivie-
întemnițată-i clipa
născută în sclavie.

Salvează-mă de vise
ce te răpesc din mine,
lăsîndu-te-n culise
-n decoruri asasine,
să te lipsească-n noapte
de plapuma privirii,
de vin din poame coapte
pe perna împlinirii.