Se-ncinge lupta pentru os.
Miroase a carne arsă.
Prieteni până ieri au fost
Azi par dușmani de clasă.

Se-ascut conflicte. Imnuri vechi,
În ritmuri noi salută.
Purtați de vânt, motor de mori,
În lupte se avântă.

Dușmani de n-au își făuresc,
Cu ei mimează forța.
Se trag concluzii, socotesc,
Iar în congrese stabilesc,
Cine să ducă torța.

Ar râde-n barbă Don Quijot,
Privindu-le încordarea.
S-ar minuna văzând câți sunt,
Și cum vuiesc ca marea.

Ce folosesc că-s agitați,
Atât cât sunt degeaba?
Ce avantaj că merg încet,
Când se impune graba?

Vor fi mereu la locul lor.
Vor fi mereu în urmă.
Vom fi cu ei, că i-am ales,
Când ne-am atins de urnă.

Se cerne timpul așteptând,
Să ne mai mintă unul.
Se scurge vremea-n disperări,
Când vezi că-s toți ca unul.

Dacă nu ești coleg de clan,
Nu poți visa să poți.
Nu ai vre-o șansă să ajungi,
De n-ai tovarăși hoți.

Ei au experiențe largi,
În lupte simulate,
În lașa fugă la final
Și vorba pe la spate.

S-au adunat, s-au răspândit,
Schimbându-și denumirea.
Parcă n-am ști că-n re numiri
Nu și-au schimbat și firea.

Ei știu și fără de dovezi,
Că vina o au alții,
De parcă-n gașca de-nceput,
N-ar fi fost toți savanții.

Nu au soluții pentru noi.
Nu văd vre-o redresare.
Nu știu cum poate s-ar schimba,
Necazu-n relansare.

Au explicații pentru mori
Și vântul dintre ele,
Pentru progres la faraoni
Și lupta dintre stele.

Se-ndeamnă reciproc din loji,
În hăuri să se-avânte.
Doresc cupizi cel mai bun loc
Și drepturi cât mai multe!

Ne aburesc lingușitori
Cu scârbă elevată.
Ei sunt elita de doi bani,
Noi pentru ei – o pată.

Au aere de-aristocrați,
Deși republicani!
Pretenții, drepturi de-mpărați,
Oroare de „ golani”…

Au limuzine super-lux,
Copii la școli înalte,
Vacanțe între sesiuni,
Conturi în bănci,departe.

Ei suferă de amnezii,
Când le privești trecutul
Și ne măsoară eronat
Durerea și venitul.

Noi suportăm docili fiind,
Chiar simulăm prostia.
Ei, demagogi, ne drămuiesc
Necazul si simbria.

Se vând mereu, la case mari,
Pentru un os cu fundă
Și în mocirlă peste cap
Pe noi cu ei afundă.

Ei, visători într-un Olimp
De zei născuți la țară,
Se terfelesc lingușitori,
Mințind. A cât-a oară?

Își împart prada-n algoritm,
Tovărășesc tranșată.
În lupta pentru os mai fac,
La patru ani o haltă.

30. 06 .1996