mă plictisesc
tot dând ocol
cetății tale de carton -
să mă opresc
ar fi prea gol
tot cadru-acesta de beton

mi-ar fi străin
să-mbrac cumva
o dramă-n pene colorate
și prea puțin
cred, mi-ar păsa
de vorbele baloane-umflate

mă duc de-acum
pe-un câmp cu maci
trăgând un cablu și-o chitară -
departe-n drum
te-oprești și taci
dorind s-asculți ca prima oară

mi-ar fi plăcut
urcați cândva
pe-un stâlp fragil de macara
să-mi fi cerut
să stăm așa
sub stele, să sorbim cafea...