O pată sunt, sub umbra ta,
și strop din apa dulce,
aș vrea să fiu, aș vrea, aș vrea,
speranța din răscruce.

Tu lacrimilor le vorbești,
dar plângi, râzând intr-una,
și-n ochii mei tu regăsești,
doar soarele și luna.

Prin mine tu renaști mereu,
ești clocot și văpaie,
sunt visul unui semizeu
și murmur în odaie.

Asculți și râzi la visul meu,
și-mi spui doar vorbe bune,
mă pregătești pentru ce-i greu,
să-mi fac un loc în lume.

Lumină din lumină ești,
icoană între stele,
o zână bună ce dorești,
să fiu în rând cu ele.