Gândurile noastre se nasc nude
Cum am venit și noi pe lume;
Fiecare le-nfrumusețează
Urmând moda gusturilor.

Cât e de frumoasă
Goliciunea cerului senin,
Nu doar pe timp de vară,
Ba chiar și-n miezul iernii.
Se bucură cultivatorul
Și probabil întreaga lume
Când vede primul veșmânt,
Norul plumburiu,
Costumul său de baie.

Cât este de frumos
Cojocul înstelat al cerului senin,
Nu doar pe timp de vară,
Ba chiar și-n miezul iernii.
Se bucură îndrăgostiții
Și probabil întreaga lume,
De știu să privească veșmântul
De stele aurite,
Costumul său de vis.

Cât sunt de frumoase
Toate gândurile nostre bune...
Ca goliciunea cerului
În zilele de vară,
Sau cele ale iernii...
Sunt ca stelele aprinse
Strălucind pe cojocul nopții.
Gândurile noastre
Nu au costum de baie.

Îmbrăcați gândurile voastre
Cu bucăți prețioase din cojocul înstelat!
Faceți-le să strălucească
Deasupra întregului pământ!