Am sfărâmat piatra din mine cu ruga ce mă iartă mereu.
Văd cum zburdă mânjii prin iarba cu colții unui copil.
Mă dezmiardă simfonia potecilor verzi a Lui Dumnezeu.
Alerg după mieii de lapte cu toți îngerii lui April.

Chipul tău se aprinde în bătaia zefirului beat de amor.
Mânghierea de trup îmbată miracolul viu de parfum.
Animale de pradă își pierd vizuina cu toată dragostea lor.
Atingerea ta arde tot focul din mine fără sânge și fum.