Întins e pământul în lung și în lat,
Cu case-nșirate și dealuri bogate,
Cu garduri înalte și porți de cetăți
Și drumuri de țară cu dale pavate.

Întins e pământul în lung și în lat,
Cu flori la ferestre și păsări zâmbesc,
Cununi de stele pe boltă răsar
Și omul privește la chipul ceresc.

Se roagă în gând să mai cadă o stea,
Să-și pună în gând o dorință,
Că poate așa o să scape de dor,
De împovărătoare umilință...

*
Și ruga îi fu acum ascultată...
Din negura cerului, din univers,
O stea căzuse și-ndată
Și-a pus o dorință din mers...

O treceau fiorii pe spate,
Rămase pierdută în nori,
Că-n locul în care căzuse,
Se ivi o punte de flori...

Pășește ușor pe petale
Și ochii-i ridică spre cer
Și vrea și alte dorințe
Și stele cad, prea multe pier...

Nu cred că a fost un miracol
Sau o simplă amăgire,
Ea speră ca ruga să fie
Peste timp o nouă împlinire...