Amandoi numaram in noaptea parfumata stelele, una cate una,
Pe atunci nu sesizam in ochii tai minciuna.
Nu o descoperisem pe ea, desi statea chiar in spatele meu,
Eram prea ocupata gandindu-ma, ca intr-o zi cu soare, ar trebui sa ridicam un zmeu.

Ea te urmarea si striga ca esti un mincinos si zambea viclean.
Spune-mi, de ce zambea viclean? De ce zambeai si tu viclean?
Ce taina ascundeati voi lumii si fata de mine
Cand eu, imbatata de mireasma iluziei tale, sa ma indragostesc nu m-am putut abtine?

Pe atunci nu sesizasem in ochii tai minciuna.
Crudule, imi sopteai la ureche ca-ti plac buzele mele
Iar eu muream incet in bratele tale, blestemand vrajitoarele rele
Ce mi-au sortit sa ma indragostesc de tine, bai fraiere.

Crudule, imi inchideai ochii si lent ii sarutai,
Ti-am zis ca ma stingeam incet si vai!
Tu continuai si ajungeai cu limba in buricul meu,
In centrul universul meu, si te-ai unit cu el, asa cum cerul se uneste cu un zmeu.

Nu ti-am cerut niciodata sa ma alegi pe mine, desi as fi vrut sa aud
“Pe tine, pe tine te vreau.” Totusi, viclenia ti-o laud,
Chiar daca poate a fost inconstienta,
Asa cum ea trebuie sa fi fost cand nu te-a ales, la timpul potrivit, pe tine.