Vezi? Nu am nimic pe mine, îmi înfig unghiile în piele de disperare, de durere
Zbier înăbușit, fără sunet în urechea diavolului ce-mi zâmbește din fotoliu

Se plimbă gol prin cameră trupul meu și înjură printre dinți terțe persoane.
Noaptea trecută a fost o binecuvântare
Am defuzionat de trupul meu,
Acum sorb cofeina, inspir nicotina fără a mă simți vinovat de sănătatea lui
Mă plimb pe holuri
Holuri lungi, el se tot izbește de pereți bolnav parcă de bradikinezie
Zâmbesc trist, sunt totuși eu, un om atât de alb, atât de bolnav.