Acest, enigmatic mâine
Oricum, că vrem , că nu vrem, el vine
Și-n ale sale brațe ne-nvăluie, ne cuprinde
Și ne afundă în nevăzute unde
Când, undeva un cuptor se-aprinde
Și coace o pâine
În timp ce se naște un copil
Ce cândva, va merge tiptil
Prin acest mâine, plin de speranță
Cu a lui, tânără viață
Și așa, acest mâine, într-o zi va deveni:
Un timp numit ieri ,azi
Sau unul nedefinit
Scurs, anotimp după anotimp,
Adânc, tulburător
Frântură din viitor.
Acest mâine, pe toți ne va primi
Și ne va privi
Cu nevăzuții săi ochi
Și pe unii îi va iubi,
Iar pe alții îi va dezlipi
De el, și-mpreună istorie vor fi.

22 07 2008- 19 03 2009