As vrea să pot să scriu cu lacrimi.
Să pun punct cu zâmbete.
Să fac ploaia să-și revendice stropii la o singură amenințare de sprâncene pregătite să meargă la război.
Să simt că pot să-mi mișc nasul și la o singură rotație să am lumea la picioare.
Defapt, în mulțime de fețe stinghere, te caut pe tine să-mi înseninezi chipul.
Te caut în îmbrățișările altora, în idealurile glorioase de oameni mărunți.
Strâng la piept cuvinte nerostite de oameni neînțeleși, așteptând să te deduc dintr-un vers fără rimă, dar niciodată n-am calculat bine variabila ce mă desparte de necunoscut.