Pedepsiți suntem cu toții,
Să ajungem pe pământ,
Să trăim, să ne-ngropăm morții,
Să rătăcim ca frunza-n vânt.

Pedepsiți suntem cu toții,
Să ne naștem din dureri
Și să stăm în dosul porții,
Să ne ascundem de poveri.

Pedepsiți suntem cu toții
Să fim slugi și-ndatorați,
Să jelim, să ne pierdem soții,
S-ajungem singuri și săraci.

Pedepsiți suntem cu toții,
Să trăim în umilință,
Să fim lăsați în voia sorții
Și să murim în suferință.

Și pedeapsa cea mai aspră
Vine-atunci când ești bătrân,
Când așteaptă toți ai casei
Să dai ortul, ei stăpâni

Peste munca ta de-o viață,
Cu priveghi în toiul nopții,
Fără lacrimi și căință...
Pedepsiți suntem cu toții.