Vederea-i largă spre trecutul verii,
Vasul se umple cu deznădejde, înc-o
Vorbă de la indianul Suflet Pur,
Vulpea îmi arată o cale necurată,
Vexată însă sunt de-această soartă,
Vrăjitorul pune o vrajă asupra-mi,
Vreascuri de suflet ciopârțit.
Vopseaua se șterge cu fiecare lacrimă,
Vremea se-ndoiește c-aș fii eu Aceea.
Vulnerabil mai mi-e sufletul iarăși,
Vulcanul erupe și lava mă topește...
Viitorul începe când deschid ochii.