S-a speriat Pământul de-atâtea cataclisme
Încât i s-a făcut părul vâlvoi
De coline dealuri munți și creste

S-a speriat mămuca Terra de-atâtea războaie
Cu zecile de bombe ce i-au denaturat membrele
Ventrele
Și au lăsat în urmă gropi uriașe ce s-au umplut
Cu apa sărată a sudorii luptătorilor din veacuri

A fost resuscitat apoi
De Unic Dumnezeu
Stăpân al timpurilor
Al spațiilor infinite
Al sufletelor

Azi toată Terra
Pământu-ntreg
Este Ierusalimul
De Florii
Ce triumfal a-ntâmpinat
Pe Fiul Unicului Dumnezeu

Pământule, ești tatăl meu!
Terra, tu ești mama mea!
Cu voi
Noi fiii
Îl preamărim pe Dumnezeu