Îmi oglindesc amintirile în lacul ce plimbă fermecat două lebede:
Una albă, una neagră.
Se rotesc și apucă bucățelele de pâine.
Prin dreptul meu trece lebăda albă, apoi lebăda neagră…
Ascult mulțimea ce s-a strâns să le admire:
Unii spun că e foarte frumoasă lebăda albă,
Alții că cea mai frumoasă e lebăda neagră…