Te-am asteptat sub bolta gandurilor mele, sa te renasc din amintiri,
Pentru c-ai fost si te-ai hranit, cu visul meu de-a te pastra in ele,
Si nu stiu cum azi toate-s rataciri, petale ofilite in tristi boboci de trandafiri,
Desprinse stele din inalt,pentru c-au plans si, cerului i s-au parut prea grele.


Am vrut sa ma-ntelegi, ca, eu nu dau singuratatii tributul din placere,
O fac pentru ca-astept, sa te cobori pe treptele ce duc in sufletul ce l-ai distrus,
Cand ai plecat sperand ca vei gasi, o fericire nascuta din iluzii efemere,
Fara sa-i dai o sansa, fara sa stii c-o sa te ierte, cand nu mai e nimc de spus.