Glasul gongului din turn
Sparge liniștea în zori,
Lasă-n urmă-i somn nocturn
În zbor către muncitori.

Bate tainic glasul fin
Dar dă de-nțeles oricui.
Orice gong e un suspin
Rostit doar pe limba lui.

Înțelege orice ins
Doar ce vrea din al lui glas.
El e-mpins mereu ’nainte
Chiar și când e în impas

Orice intervent uman
E lipsit de apărare.
Timpu-nvinge-n al său plan
Sigur de a sa mișcare.