când stai la masa de la geam
măsori cerul în pătrățele de perdea

nu auzi până în fundul ceștii de ceai
printre frunze se vorbește de tine

(totul e bine azi
sevele trec din galere în vapoare
străine)
e liniște
ceai din India în cutii cu elefanți fericiți
abur albastru cu miros de alb alb alb

privesc pentru prima oară încrustația de pe pahar
o coroană în inima sticlei
piciorul obosit printre degete
noaptea deșurubează oase
șlefuiește în magazii în poduri nelocuite
numără alb lasă semn le pune la loc
pregătite de drum

(totul
puterea se duce cu ulcioarele pline
la locul străin)

mâna atinge coroana din inima sticlei
bate din oră în oră în tâmpla încheieturii
(ti-am spus totul e bine
nu strânge paharul prea tare
alb alb alb)

Emil vorbea de singurătatea de aeroport
n-am găsit cuvântul pentru fundul cănii de ceai
dicționarul a rămas într-o ladă în vamă

scriu și scriu și scriu despre ochi
palme oase cer frunze de ceai
îmi amintesc numele acelora de la
la capătul lumii

nu ai voie să îl fierbi
șopteau
se pierde aroma îl omori

deschide dulapul scoate sita de porțelan
o linguriță de argint
o lumânare cu litere japoneze

ei știu
ți-am spus ce scrie aici

lumânările sitele dantelă olandeză
îmi topesc privirea literă după literă
limba japoneză picură între aripile de flamingo
în exilul taciturn al tăvii de ceai

după operația chirurgicală de pe masa de porțelanuri
nu am putut citi pe buzele verzi
o frică și-a pus mâna la ochi
se auzea o ploaie cu ceață

m-am întors la pătratele de cer
două așteptau sub ramele de mahon
cerul îmi face cu ochiul

îmi beau ceaiul și oftez

ah das geht nicht
oricât ceai beau
nu pot să dorm la capătul lumii
oricâte lumânări aprind
lumina lor tace

literele japoneze au gust de orez

e bine azi
pătratul de cer
franjuri și pești de sticlă
între vase și lumânări de seu