Azi dimineața, în drum spre marginea poveștii,
am întâlnit un orfan cu aripile
pline de furnici.

Mâncase aproape tot zidul, iar acum
încerca să acopere găurile lumii, să nu
ne pierdem cu firea.

Am închis ochii
cât un soare și două valuri, i-am zâmbit
și-am prins macul după ureche.

El mi-a zis două vorbe și mi-a descurcat sfoara.