de MUNTEANU EUGEN (03.10.1998)


Oh,Bastilia
Tu pe multi i-ai chinuit,
De tine ,oamenii,
S-au speriat,au fugit.

Portile tale
Nu erau facute din lemn:
Erau facute
Sa nu s-auda ca oamenii gem.

Multi au fost
In stramtorile tale
Si tu n-auzeai
Ca pe ei sufletul ii doare?

Multi au vrut sa fuga
Din ghearele tale,
Dar totusi,
Fara scapare.

La multi ai fost camin,
Pentru multi ai fost tu,casa,
Dar pentru nici unul
Nu erai tu viata.

La tine multi au imbatranit,
Oamenii s-au chinuit,
Dar cei mai multi,
La tine s-au ofilit.

Viata toata
La tine si-au petrecut,
Netrebnicii,hotii,
Oamenii din trecut.

Mamele isi plangeau copii
Care la tine salasluiau,
Si in loc de iubire,
Ei suferinta primeau.

Si ofilirea ta
Bine ca a sosit,
Caci pentru tine,
Multe suflete au murit.

Dar,bine ca a fost,
Vreodata,candva,
A fost odata,
BASTILIA!