tu-mi faci bine
în modul acela familiar
în care guști o felie de pâine
unsă de mama
cu un strop din ea

și mi-e drag
felul în care privești
cordul deschis
cu candoare de prunc

am uitat
că lumina vine
din stânga
în tablourile mele

mi-e stângaci felul
în care te modelez din lut
dar ochii
luminează mereu invers
dinspre apus spre răsărit
precum regina nopții
îmblânzită de lună

mi-e greu să sparg
fiorul dinspre miazănoapte
ce desparte tot mai adânc
timpul nostru
de vioara melancoliei
apărute de nicăieri

când pictez
trăiesc cu primul sărut în buzunarul
de la piept

când scriu
tresar în spirala copilăriei
unde mă regăsesc
mirosind mâinile mamei
a verdeață crudă

atunci îți înțeleg iubirea
când toate ridurile
se scriu pe fruntea de mărgăritar
în palmele frământate
de neodihna creației.