De-ar fi să ticluiești bețivometru
M-aș situa la cea mai 'naltă cotă
Și vinul îmi e Rai pe cât Golgotă,
Salut din pălăria mea de fetru.

Ar fi un doi, de-ar fi să îmi dai notă
N-aș vrea parcurge nici un kilometru
Zadarnic în ureche-mi toarnă Petru
O mântuire, pală anecdotă.

Tu nu mă știi, deci nu te voi cunoaște
La cum pot fi acum uitat de beat.
Când voi muri, expune-mă ca moaște

A tot ce poate fi mai deocheat.
Să-mi cânte bocitoare line, broaște,
Să fiu de Iad în oasele-mi vegheat.