mă doare undeva în afara mea

și scotocesc toate furtunile, insulele
și contratimpii
ce-i țin ascunși într-o ladă
de zestre
dar nu seamană cu nici unul

o fi vreo poezie ne'ncepută
și aia mă doare
dar fiecare cuvânt scris sau nescris
seamană perfect cu sine însuși
de mă-mpiedic de dor

deschid urechile și tot n-adorm

mă doare undeva departe
pe la colțuri sângerate de unde vezi tot

un rinocer sub mine, tu pe șa
călătorim să căutăm
rana până nu se-nchide