Mă pomenesc dorind în dup-amiezi
Și mă ridic să plec, s-apuc cărări
Ce duc spre mine dinspre patru zări
Spre care, destrămându-mă, cutez!

Am poposit cât pentru a mă amăgi
În anotimpul toamnei luminos
În plin miracol, mă simt nu de prisos
Apusul va să-nsemne alt răsărit frumos!