Prevedere

Când plouă-afară și sunt trist,
Ideea coasei mă-nspăimântă
Mai tare ca durerea sfântă
Ce-o simt când merg la un dentist.

Deși des viața mă încântă
Și mă consider optimist,
Când plouă-afară și sunt trist,
Ideea coasei mă-nspaimântă.

Și cum problema mă frământă,
Cu-o pilă-n mână, realist,
Tocesc tăișul egoist
Ce-ar vrea să ne luăm la trântă,
Când plouă-afară și sunt trist.



Iubito, dă-mi scrisorile-napoi

Iubito, dă-mi scrisorile-napoi,
Că s-a topit iubirea mea profundă
Cu patruzeci de grade pe secundă
Și inima mi-e rece ca un sloi !

O mie de regrete mă inundă
Mai rău decât vecinul de la doi…
Iubito, dă-mi scrisorile-napoi,
Că s-a topit iubirea mea profundă !

Acum mă duc sa joc o altă rundă
În care n-avem locuri amândoi
Și cum în urmă nu prea las gunoi,
Ca să le pot lega rapid c-o fundă,
Iubito, dă-mi scrisorile-napoi !