Nu e demult, Luana
De când ți-ai trimis pruncii
Să adune oile risipite.
Dar Șarpele Lup, Luana
Le-a alungat departe,
Tare departe.

Și pruncii tăi, Luana
Au ajuns departe, tare departe.
Mămăliga pusă în desagă s-a mistuit.
Și Șarpele Lup i-a amăgit.
Au mâncat acele poame
Și le-au crescut rădăcini.
Rămas-au priponiți
În acele locuri departe.

Doar bocetul tău, Luana
A ajuns pînă la ei
Și au murit pentru a se putea
Intoarce acasă.
Pentru a se naște din nou
Din bobul de mei
Pentru a înfinge sulița
În gîtul Șarpelui Lup
Pentru a-ți șterge lacrimile
Și pentru a-ți spune că....
le-a fost dor.