Știi
mă gândeam
la mine Moș Crăciun
a venit într-o toamnă
așa neconvențional
fără barbă fără haină roșie
doar într-un costum sobru elegant
și neapărat cu
cravată
n-avea sanie n-avea reni
îmi pare că fusese purtat de un jeep
așa circulă Moș Crăciun în zilele noastre

Când l-am văzut
mi-a stat o clipă inima-n loc
ce-ai nebuno?
o certam în gând
tot n-ai aflat că
Moș Crăciun nu există?
ea nimic
mă sfida și pace
Apoi l-am auzit
nu mai știu dacă
i-am simțit și
atingerea mâinii
parcă cine ce mai putea să știe

Povestea
nu se termină aici
voiam doar să spun
omenirii întregi că
Moș Crăciun există

De-atunci a rămas în inima mea
ca-ntr-o odaie curată
pregătită
nu nu de oaspeți
- aceia doar vin apoi pleacă -
pregătită de marea
și-atât de frumoasa
Iubire

Mă întreb dacă el
știe
că odăița aceea
aparent modestă aparent oarecare
fără briz-briz-uri fără fireturi fără alte
fandoseli
e chiar Sala Tronului