Cei plecați din alt secol- nu fugiți nibelungi-
Căutam doar „mai bine”; schimb la răul de- atunci...
Întremare visam în dreptăți și dorințe,
Auzite-n ascuns; din meleag pentru „ ființe”.
În speranța de nou, pentru timpul ce vine,
Am decis ce vroiam; să-mi port grija de sine !
Să petrec peste veac- de mileniu sfârșit-
Graduând multe școli... La copil pregătit
Să dau vis fără griji, cu curaj de nepoți.
Căci, în țara mioarei de plai, nu mai poți !
Merge anapoda totul, mulți pierd viață... Ce bun ?!
Judecați sunt bătrânii, doctori sunt, sârg nu pun...
Este multă minciună, îți vând lucrul furat.
Ai pedeapsă degeaba, nu e lege, nu-i stat.
Se înfășoară cu șaluri- culori curcubeu-
Fiecare cu-un sort; se crezând Dumnezeu.
Toți punându-și aproape, ai lor; să se știe
Partizani fără țară... Înspre-a țării hoție !
M-am scârbit de orgii, neputință. Sărac,
Mi-am lăsat o credință; fugar am plecat,
Pe tărâmuri mai noi de Vespuci, de Columb;
Să găsesc noi prieteni, mai sinceri în gând...
Tot de ai mei- cei fugiții din timpuri străvechi-
Neîntorși doar de sila, din zvon la urechi !
Din cea țară, cu rege...nu; regină se pare...
Unde tot e cinstire, valoare, onoare,
Cu respect de dreptate, iubire de frați;
Nu pretinși guvernanți, parlament, magistrați...
Ce-n discurs ne conduc și își asigură plată...
Și ne întorc la trecutul de om, la primată.
Căci, știu doar de al lor ban, egoiștii de ei;
Propagandă făcând cât să dai, nu să iei !


Dar, ce este, sau fostul cu gust de pelin,
Gând nu-i piedică-n dorul de vis să revin...
Și să stau- să las totul din cel ce- am ajuns-
Să-mi continui destin neștiut, nepătruns.
Să găsesc la morminte de buni, dintre ai mei,
Cea credință lăuntre; ”Eternul de-l vrei
Îl obții doar cu harul de a da...căci de iei,
Nici prieteni nu ai- purtătorul de vină-
Ce nu știi să fi bun, ca iubirea să-i țină.
Anii toți, cei pierduți într-o goană de avere
Să-i împarți, la cei mulți, chiar de nimeni nu cere.
Să faci parte de viață, cunoașteri citite;
Alor tale rudenii de neam, ne școlite.
Cu credință și har dăruiește deplin !
Lasă suflet, nu oase, în pământul divin”.
27.03.2010