s-a sinucis a mia poezie
nededicată ție,

pe țărmul unei urme șterse
în care mării îi este greu să se reverse ...

s-a dus, copil străin,
ca într-o rugă fără de amin...

ușor, ușor..spre altă doică,
purtând în urmă glasu-i frânt.. într-un ecou de scoică