Leneș, scoți cuțitul dintro cârpă veche
Și-l cufunzi în apă până la prundiș,
Mângăi lama roasă, piatra în ureche,
Înflorește sunet hârșâit, furiș.

Te așezi la masă, pânza din ștergare
Poartă floarea aței între alte flori,
Caldă încă, viața din cuptoare,
Mireasă a zilei, naște alte zori.

Soarele se-nalță, foamea ți se stinge,
Bagi cuțitu-n traistă, pâinea în ștergar,
Coasa se-ncovoaie și sub brațu-i strânge
Florile și iarba în destin barbar.

Te apleci pe coasă, tu însuți o coasă,
Calul paște, slobod, troscot de pe drum,
Soarele jumate, pe cuhnea de-acasă
Aburește viața, moartea-i ca un fum.