Dacă n-ai fost nici să nu fii vreodată,
Dacă n-ai vrut nici să nu vrei, nicicând,
Dac-ai uitat, tu, minte niciodată
Să nu mai ții, să uiți să râzi, plângând.

Dac-ai jignit, cu firea ta trufață,
De-ai umilit, cârtind dac-ai lovit,
Jigniri să aibă stirpea ta, din fașă,
Și umilințe, fără de sfârșit.

Dacă nu ierți nici să nu speri iertare,
Dac-ai lovit să fii lovit mereu,
Dac-ai urât, urât de fiecare
Să fii, și totul să îți pare greu.

Dacă ai fost și ți-ai uitat de fire,
Dacă ai vrut și astăzi iarăși vrei,
Tu iartă-te și-n strunele de lire
Sărută în jumate, cifra trei!