Naivii zori, copil fără prihană
Cu ploaie îi robește bolta roua
Și vântul tot izbește-n ziuă, noua
Precum un lup ce frunzele-i sunt hrană.

Lumină gri e singurul cadou a
Tăcerii soarelui spre-a firii strană.
Nu-i voie dănțui-ntr-a tinei rană,
Aceasta-i însă legea cea de-a doua.

Cu nori pe cer, nu cere-n van albastrul,
Acesta este-ntâiul legământ.
Veni-vor dimineți când fi-va astrul

Strălucitor deasupra de pământ.
Mă leg de-aceste vreri căci sunt sihastrul
Ce se-nsenină tainic în cuvânt.