într-o zi vom cădea dezgropați înapoi pe pământ.
veșmintele noastre putrede își vor recăpăta
culorile sărbătorești. În buzunarul hainei, la piept,
va reînvia batista - albă ca floarea bumbacului -
și din cutele ei câteva lacrimi
se vor cotili pe obraji în sus, înapoi în orbite,
deschizându-ne ochii.

și vom vedea. Și văzând ne vom uita
cu totul și cu totul altfel la tot ce se vede.
vom răsfăța cu privirile noastre realitatea,
făcând-o să creadă că într-adevăr există.

tu vei avea părul lung
și-ți va ascunde la ceafă nodul spânzurătorii.
eu voi avea părul des
și-mi va ascunde la tâmplă urma împușcăturii.

dar să nu îndrăznească nimeni să-ți mângâie pleata.
și nici pe mine să nu mă mângâie nimeni pe cap.

numai noi doi vom cunoaște tandrețea.
vom ști ce înseamnă să treci cu o mână prin păr
fără să o murdărești de amintiri și de sânge.