Lăsați orice speranță
Voi care aveți nesimțirea
Să mai trăiți.
Decât să vă târâți perpetuu,
Decât să vă mai lăsați amăgiți
De promisiuni deșarte,
De talk-show-ri stupide,
Decât să vă mai chiorăie mațele
Nu e mai bine să crăpați odată?
Este criza datoriilor suverane
Neplătite de cei aleși
Pe care TREBUIE să le plătiți voi.
Căci vouă, nerecunoscătorilor,
V-am făcut școli și autostrăzi
Spitale, borduri, patinoare,
V-am dat cornuri și lapte
Și medicamente compensate,
Pe care nu le-ați putut cumpăra niciodată
Cu pensiile voastre nesimțite.
Și intenționăm să vă mai facem și cimitire
Pe care, apoi, le vom transforma în cartiere rezidențiale.
( După ce ne vom vota PUZ-ul)

Pe oasele voastre
Va trona nesimtirea.
Adevăratul sentiment al nostru
În ceea ce vă privește.