Bătrâna cu flori
mi-a întins lăcrămioare
de obicei cumpăr
le ador
azi doar
i-am zâmbit i-am întins o monedă
și-am trecut mai departe
a alergat după mine
Ia-ți florile
nu primesc de pomană
s-a oprit nedumerită
când mi-a văzut lacrimile
De ce plângi maică?
a întrebat simplu
cum întreabă femeile
de la țară
chiar așa
de ce plâng?
ridic din umeri
mă uit la ea
nu se lasă clintită așteaptă răspuns
Am o depresie zic
Adică ce?
Asta-i un fel de doagă lipsă?
Îhm...
n-are nimic mă consolează
nu ești singura...
da` să nu mai plângi
că-ți strici ochii
uite
eu stau în frig
pentru doi bănuți
bat cale lungă
rabd de foame
n-am lemne de foc
și nu mai plâng
tu doar ai coborât din mașină
ești îmbrăcată
încălțată (oho! și-ncă cum! dar numai eu am voie s-o spun)
ce-ți lipsește?
în afară de doaga-aia...

nu pleacă
nici nu tace
ce să-i răspund?
când nu știi ce să spui
cel mai la-ndemână
e adevărul

Dragostea!
asta-mi lipsește
ai vrut să știi
ai aflat
mai vrei?
na să te saturi
Dragosteeeeaaaa!

se uită buimacă
își face cruce
face un semn la cap
către omul cu fluierul
care cântă și el
pentr-un bănuț
fata asta săraca
e dusă
ai auzit ce-i lipsește?
omul își vede
de fluierul lui
apoi începe să fredoneze
Dragoste buruiană rea!
femeia își vede
de lăcrămioarele ei timpurii

eu
îmi văd de drumul meu
presărat cu lacrimi…