Þi-a germinat în gură un tăiș,
Lucind în întuneric ca o spadă
Purtată-n mâna albă, pe furiș,
Apoi, cu buzele pornite în suiș
Lăsat-ai fierul, printre flori, să cadă.

Norii bizari i-ai strâns din patru zări
După perdele, dincolo de geamuri,
Veninul verde și s-a scurs din nări
Și jar ai aruncat în crude așteptări
Ce dormitau în picături pe ramuri.

Aburi verzui plutesc hoțește-n colț
Cătușele pe gânduri vor să-mi pună,
Am obosit sub răstigniri, în bolți,
Sub ochi acuzatori, ciopliți peren în porți,
Ce sub obroc doresc mâna să-mi pună.