Plouă , plouă
Bate toaca ,
Mâțele se-ntind pe gard .

Casele își spală varul
de noroi .
Ce mândru fard
le-a înnobilat făptura
și ce albe sunt acum !
Par năluci bete de-amoruri
călărind măgari de fum !


Câte-un chip mirat și aspru
Se arată la ferești ,
Blestemând în sine - și ploaia
Și cereștile calești .

Numai eu iubesc desculță
Parfumatul apei trup ,
Femeieștile capricii
Ce - amețite poduri rup .

Numai eu iubesc
dezastrul începutului de lume ,
Zvârcoliri însiropate de nisipuri și de spume .

Numai eu cu setea-mi vie ,
Curgătoare și nervoasă ,
Înecăm în albii mute ,
Lemne , frunze și angoasă .