Un început fără de nuanță,
sau poate un punct fără sprijin,
așa arăta dimineața și așa eram eu,
deschis și totodată ferecat de timp,
lovit sau apărat de fulger,
ori poate este doar un vis,
iar eu, același punct neânsemnat
rămas cu ochii în neant,
aștept trecutul neatins,
să-mi facă loc, din locul lui,
să pot privi la nesfârșit,
la universul trecător.