Un bătrân sta sub copacul bătrân,
mai bătrân ca bătrânul, deși -
ar spune unii mai ortodocși -
așa ceva e cu neputință.
- Ce vreme păcătoasă -
îmi spune -
mă dor reumatismele și spatele pe care l-am stricat
la facerea lumii.
Și mâinile mă dor, am niște noduri
de când am plămădit puzderia de nimicuri
din care s-a ales praful.
Fiii și fiicele m-au uitat în dezmăț
iar eu am prins rădăcini ca și copacul ăsta
care nici nu mai știu dacă e
mai bătrân decât mine.
- Bunule - zic - o să te las sub copac,
mă duc și eu de nebun să găsesc
tinerețea pe care-ai pierdut-o.
- Să nu muști din mărul blestemat! -
l-am mai auzit de departe, în goana-mi nebună
după niște buze rumene
de deochi.