îl dau naibii
iau o pauză ca la școală
când chiuleam cu clasa
și megeam în parc
închiriam două-trei bărci
dădeam la rame câteva ore
băieții recitau eminescu
se credeau luceferi noi veronici
unii mai pricepuți ciupeau versuri din chitară
nuferii se trăgeau mai aproape
la debarcader mirosea a friptură
noi înghițeam în sec
sau câte un fum
tușeam habar n-aveam să tragem dintr-o țigară
ne întorceam la mal necăjiți că timpul s-a scurs prea repede
niciodată nu ne săturam de prietenie
aveam un aparat foto rusesc
și niște chipuri așa de luminoase
că nu era nevoie de bliț

teama că nu știam
ce să motivăm fiindcă am ratat ora de mate
creștea în fiecare cât o lună plină