într-o zi un bocanc m-a strivit
iar lacrimile mi s-au spart
în definiții de culoare
printre gene

după ce m-a cules
inutil obiect aruncat aiurea
nici măcar într-un coș ori la groapa comună
m-a privit în ochi îmi creșteau crengi
florile păreau iriși mimetici
lumea era ulcica lui grigorescu

brusc m-a trimis spre orizont
tăind în zig-zaguri pistele de zbor

norii m-au împins cu mâinile
era cât pe ce să mă înfig în ochiul extatic
dar am căzut cu umilință la picioare

irizațiile au crestat pământul

(23 august 2010)