ÃŽnalte abisuri
adînci culminări
în sufletul golit
de opacitățile fricii
prea-plin de transparențele
visului


oare
toate acele
răsfrîngeri și-nfrîngeri
l-au făcut imun
la acea (de)săvîrșire
prin propria oglindire?


sau
tocmai ele
sînt cele ce-l vor ajuta
să-și de-termine
întruparea
fără de care n-ar putea fi
cu adevărat suflet

fără de care
ar fi doar însuflețire
(mereu altfel repetată)
a sinelui
de sine urzit
și ursit?