dau muzica încet
deja mi-a intrat atât de adânc în piele
pulsul boxelor
un scaun cu spătar
acum aș vrea să-mi vorbești
rezemată cu obrazul pe mâini
încet și rar despre ce crezi că ne va salva
iubirea atipică ce șanse
apar pe drumuri cu frunze arse
prin îmbrățișări fugare
seara te simt cel mai aproape
sub bolta viei
cobor încet de la buze
ceașca goală cu două mâini
închid ochii și-ți simt mijlocul