îmi întind brațele ramuri
și pun degetele pe rană
nu caut subterfugii
să mă ascund
doar mângai cicatricea
lăsată pe tălpile mele
de potecile nepășite
și-mi plimb trupul
îmbătat de liniștea din jur
și mă întreb de câte ori
mai pleci vară de pe coline
vor mai muri macii
ca și când n-ar fi trăit
și se mai adapă ciuta
bând apă din potire
iar clopotele-n noapte
mai bat a despărțire.