Sfinții sunt Prietenii mei !
Îi venerez
și doresc să ajung și eu lângă ei.
Sfințîi, cât au trăit,
numai lui Iisus au slujit.
Nu-i așa de ușor
să duci viața lor,
fără să murmuri vreodată
și să rămâi credincios până la moarte.
Oh !... dar, câtă « lepădare de sine au îndurat »
ce ispite grele au înfruntat !!...
De cei de lângă ei, erau socotiți
bolnavi mintal, habotnici, smintiți.
Ziua munceau din greu
noaptea și în toată vremea, se rugau mereu.
Pe Golgota, sus
după Iisus
sub Crucea grea și ei urcau
flămânzi și îndurerați
dar nu cârteau.

Să dea Dumnezeu,
văzând pildele sale
să nu rămâi nici tu în nepăsare !
Să nu lași nici tu faptele bune să se stingă !
Să te străduiești și tu, ca viața ta,
la desăvârșire să ajungă !