cei cazați în căminul bularga erau numiți bulargiști
deci am fost bulargistă în primul an de facultate
ca de altfel mai toți moldovenii de peste
fără pile sau fără bani
o bulargistă mixtă pentru că erau fete și băieți pe-acolo
care se amestecau între ei și care învățau pe rupte
prima țigară sloiuri de slănină
ultima dragoste

mă simțeam în apele mele acolo
în camera cu pereții acoperiți cu postere
și igrasia ca un animal cu ventuze
fixată adânc în pielea mea gelatinoasă
după cursuri mă închideam în cameră
și îmi deschideam coșul pieptului
îmi căutam prin inimă ceva foarte simplu și tare drag
mâzgâlind cu creion cosmetic
cuvinte necenzurate pe geamurile sparte

toate astea până într-o zi gălăgioasă
când am trântit ușa cu putere
și am ieșit pe holul lung și murdar căutând chipuri cunoscute
nu am găsit pe nimeni care ar vrea să se trezească
într-o cameră cu cinci paturi goale și o venetică sălbatică


am închis ochii și mi-am imaginat
că tânărul neamț care îmi ceruse ieri un ceai în franceză
e prietenul meu de ani de zile
despre care îmi amintesc și acum
purta ochelari de protecție
iar în mâini ținea strâns un aparat digital
fotografiind cu pasiune un început de iarnă
într-o cameră de cămin friguroasă
reșoul improvizat covorul din iută
studente care prind albituri de sforile întinse la geamuri
și cuvântul străin în română pe coperta unui dex învechit
scris cu majuscule






(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)