Iubito, vine toamna peste frunză
Și caii albi nuntirii dau târcoale
Ne-om regăsi cu trupurile goale
Din turmă vine-a veșniciei mânză.

Și Lucifer e-n patima cea moale
Pierdut în straturi groase de osânză
Pictează răsăritul pe o pânză
Și uită-l în rostiri firești, domoale.

Și eu ades mai rătăcesc prin iaduri
Dar greaua fire înlemnit mi-o tac
Găsind spre rai atât de multe vaduri.

Pornesc cu luna plină la atac
Grădinăresc sub geamul tău răsaduri
Să ieși senină, dulce din iatac.